English 
Română 
Agendă pentru Daniel
Ştim că nu se face primăvară cu o floare, dar, cu mai multe, sâmbătă seara la licitaţia caritabilă organizată pentru a-l ajuta pe Daniel Răduţă cu siguranţă că s-a făcut, fie doar şi pentru câteva ore.
Floarea noastră pentru Daniel a fost o agendă din piele violet.
- Publicat în legătorie
Jurnalul morii de hârtie – raportare trimestrială!
Când am început scrierea săptămânală a jurnalului moara de hartie, eram încrezători că fiecare nouă săptămână ne va aduce după sine revelaţii ce merită împărtăşite. Pe la finalul anului 2009, ne-am dat seama că intrăm într-o repetiţie plictisitoare. Aşa că, după o pauză în care am considerat că nu e rost să mai povestim cum sudăm, montăm, vopsim, cărăm, mai ales că maestrul Cronos nu ne-a fost tocmai un aliat, revenim acum cu raportarea trimestrială 🙂 (mai mult…)
- Publicat în moara
AloChic Diary by moara de hârtie
Jurnal unicat îmbrăcat în piele naturală, prezentat sub forma unei poşete plic „chic”, iată ce vă propunem împreună cu site-ul de modă AloModa.
Creat manual în atelierele moara de hârtie, AloChic Diary îmbină într-un mod ideal utilul (poate deveni o agendă nepreţuită) cu “plăcutul” (arată minunat:)).
AloChic Diary emană eleganţă şi stil…doar împrumută din trăsăturile legendarei genţi Channel 2.55, după cum spun specialiştii AloModa. 🙂
Un cadou inedit, zicem noi, pentru o persoană stilată care apreciază frumosul, calitatea şi ideea de handmade.
Sperăm să vă placă!
Mai multe poze:
- Publicat în moara
Un an nou cât mai frumos!
De la moara de hârtie, niste artificii:
PS: după cum probabil v-aţi dat deja seama, scânteile nu sunt de la artificii propriu-zise, ci de la aparatul de sudură. Despre aventurile morii de dinainte de Anul Nou, citiţi în jurnal 🙂
- Publicat în moara
Jurnalul morii de hârtie, săptămânile 9-11
În ultimele trei săptămâni din 2009, timpul parcă s-a condensat. După o pauză înainte de Crăciun, în care alte priorităţi au consumat timpul care altfel ar fi fost dedicat pentru moară, ultimele trei zile ale anului au fost extrem de ocupate. Una din piesele de bază ale manufacturii de hârtie a vrut cu tot dinadinsul să nu fie funcţională în anul ce s-a încheiat: după ore întregi de ridicat şi coborât sute de kilograme de fontă, după întoarceri grele la 180 de grade, distinsa bătrânică tot nu s-a lăsat convinsă să se aşeze la locul ei. Ramâne să o convingem în 2010. Până atunci, vă arătăm ce am descoperit sub fardul distinsei nemţoaice:
- Publicat în moara
Ce le place fetelor moderne, sau despre tipar înalt în Seven Pounds
Aseară, pe când ne uitam pe HBO la filmul „Seven Pounds” (tradus în româneşte ca „Şapte suflete„), am descoperit cu uimire şi plăcere că eroina filmului se ocupa cu … tiparul înalt 🙂 Mai exact, realiza invitaţii de nuntă. Şi asta pentru că fetelor moderne le place să simtă literele imprimate în relief în hârtie. O spune una din vedetele Hollywood-ului. Şi mare dreptate are. Cine descoperă cum arată tipăritura executată cu maşinăriile – bunicuţe, se declară pe veci fan.
Christmas ThREE Book
Credem cu tărie că viaţa e o călătorie miraculoasă compusă dintr-un număr nedefinit de cuvinte frumoase, de oameni speciali, de întâmplări – minune. Păstrăm multe în suflet, în minte, dar uneori să le vezi adunate într-o carte, a ta, scrisă de tine, înseamnă foarte mult.
Christmas ThREE Book este o ediţie limitată de cărţi-jurnal, care are ca scop păstrarea cât mai bine a ceea ce este frumos şi bun în viaţa fiecăruia dintre noi.
Ideea a apărut într-o dimineaţă târzie de toamnă, când, subit, am simţit nevoia să creăm o carte-jurnal cu totul şi cu totul deosebită, în care să putem nota lucrurile pozitive din viaţa de zi cu zi. Citite şi recitite din când în când, aceste rânduri valoroase au un efect energizant asupra psihicului şi schimbă în bine starea de spirit, spun psihologii.
Ne-a plăcut într-atât de mult ideea şi rolul pe care ar putea să-l joace în viaţa fiecăruia dintre noi o astfel de carte, încât ne-am gândit să-i dăm viaţă şi să o împărtăşim cu voi. Cartea urma să fie formată din 3 cărţi cu titlul: Cuvinte, Oameni, Minuni şi să aparţină unor femei minunate, nu mai mult de 12 la număr. Şi aşa a fost.
- Publicat în moara
Rochia de hârtie
Studentă fiind, îmi amintesc cât de impresionată am fost prima oară când am trecut pe lângă Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” şi am văzut lucrările studenţilor etalate în geam. Erau nişte rochii de hârtie. Superbe, ingenioase, deosebite. Mi-am amintit de ele prima şi singura oară când am creat o rochie de hârtie. Mi-a luat cam trei zile să o termin, nu semăna nici pe departe cu rochiile de la Arhitectură, însă am fost atât de mândră de mine când am îmbrăcat-o!
Recent, am fost curioasă să aflu de când există aceste rochii de hârtie. Răsfoind un pic Internetul, am aflat că în 1966 compania Scott Paper a folosit prima oară această idee pentru a-şi promova produsele. “Creată pentru a te transforma în subiectul preferat de conversaţie la petreceri. Atât de diferită la serile dansante, sau împachetată perfect pentru picnic. Poart-o oricând… oriunde. Nu va rezista o veşnicie, dar cui îi pasă? Poart-o pentru impact – apoi fă-i vânt” – astfel era promovată prima rochie de hârtie, oferită promoţional la vânzările de prosoape de hârtie şi hârtie igienică. Preţul? 1,25 dolari. Pentru doar 1 dolar şi 25 cenţi, orice femeie putea avea rochia perfectă: remarcabilă, ieftină şi complet modelabilă. Niciodată nu fusese mai uşor să fii în pas cu moda.
Rochiile erau uşoare, deosebite şi se puteau transforma cu uşurinţă într-un tricou, cu puţină imaginaţie şi o foarfecă. De fapt, foarfeca era folosită la foarte multe lucruri – de exemplu, în cazul unei pete, sau pentru vreun model mai interesant, sau pur şi simplu pentru a preschimba vechea rochie în una nouă. În cazul femeilor mai creative, exista şi posibilitatea cumpărării unei rochii albe, simple, alături de câteva culori care să o ajute să-şi creeze rochia visurilor ei. Foarte multe afaceri au preluat ideea rochiilor de hârtie, astfel că în restaurante, vesela se asorta perfect cu îmbrăcămintea chelneriţelor. Chiar şi candidatul prezidenţial Richard Nixon a mizat pe rochiile de hârtie printate cu mesaje electorale pentru a atrage simpatia femeilor care votau.
Principalul dezavantaj al rochiilor era faptul că se puteau aprinde foarte uşor în preajma focului. Cu toate astea, se inventaseră pulverizatoarele care reduceau acest pericol prin substanţele pe care le împrăștiau. Rochiile de hârtie erau în top. DuPont inventase o fibră sintetică combinată cu hârtie care putea să se ude, fără să se deterioreze. Hotelurile ofereau oaspeţilor costume de baie fabricate din acest material, care puteau fi folosite în piscină şi apoi aruncate. Apăruse chiar ideea de a nu pleca cu un geamantan plin în vacanţă, ci pur şi simplu turistul putea să îşi cumpere haine din magazinele de lângă hoteluri, să le poarte pe durata vacanţei, apoi să le arunce. Hainele de hârtie erau unisex, ieftine, uşor de folosit.
Motivele pentru care au dispărut de pe piaţă nu sunt foarte clare. Unele voci au spus că apariţia curentului hipiot a trezit în generaţiile anilor ’60 un puternic spirit ecologist, care promova reciclarea şi hainele vintage. Astfel că, încărcarea Pământului cu mormanele de hârtie create prin aruncarea rochiilor de hârtie la gunoi a devenit deodată neatractivă. Întoarcerea la natură şi renegarea oricărei forme de risipă a resurselor devenise un mod de viaţă. După ce Scott Paper vânduse aproape jumătate de milion de rochii de hârtie în şase luni de zile, nimeni nu se aştepta ca noua tendinţă din modă să dispară atât de repede. Rochiile de hârtie s-au dovedit însă a fi prea fragile, prea inconfortabile şi poate prea moderne pentru acea perioadă.
Dar acum? Cât succes ar avea o rochie de hârtie? Când şi unde aţi purta cu mândrie o astfel de rochie? 🙂
de Dana Borontiş
Atelier de bookbinding – Fundaţia Calea Victoriei şi Moara de hârtie
Dragii noştri,
cu deosebită plăcere şi bucurie, vă anunţăm că, începând cu data de 3 noiembrie, vă invităm la primul curs de legătorie organizat de Fundaţia Calea Victoriei în parteneriat cu moara de hârtie. Uraaa! 🙂
Nu știm dacă v-am mai povestit, dar cursul de bookbinding organizat acum aproape 2 ani de către Fundația Calea Victoriei și susținut de Dinu Bodiciu, ne-a plăcut și ne-a inspirat într-atât de mult, încât am fost gata, 9 luni mai târziu, să începem cel mai îndrăzneț, dacă nu chiar nebunesc proiect de până acum – moara de hârtie. Asta ca să vedeţi cum îţi pot schimba cursurile organizate de Fundația Calea Victoriei viaţa. 🙂
Acum avem ocazia ca împreună cu Fundaţia Calea Victoriei să vă oferim câteva ore pe săptămână în care să vă relaxați după o zi de muncă realizând lucruri frumoase împreună şi, de ce nu, să vă găsiți sursa de inspiraţie pentru viitoare proiecte. (mai mult…)
Invitaţii de nuntă … cu dragoste
La începutul verii, într-o seară de vineri, i-am cunoscut pe Mirabela şi Ciprian. Văzuseră hârtia noastră la cineva şi le plăcuse. Într-atât de mult încât ne-au căutat. Vroiau ceva deosebit pentru nunta lor, ceva care să fie în ton cu atmosfera de secol XVIII, cu ei, cu dragostea lor. I-am urmărit cu atenţie. Erau deschişi, calzi, hotărâţi. Cu ochii în aceleaşi nuanţe de albastru -verzui, erau parte din aceeaşi poveste. Una frumoasă şi unică, numai de ei ştiută. Aveau luminiţe în priviri şi ne-am bucurat că era aşa. Nu ştiu dacă aţi observat dar nu toţi oamenii care se căsătoresc au luminiţe în priviri. Ei aveau! Iar asta ne-a inspirat să creăm cu şi mai multă dragoste pentru ei… Hârtia făcută de mână are, fără doar şi poate, ceva special, nu oricine simte asta, ei au simţit. Ne-am întâlnit apoi, în multe seri de vineri, le-am arătat pas-cu-pas, ce-am făcut, cum anume, i-am ascultat, am schimbat şi regândit varianta iniţială. A fost un melange de pastă de hârtie albă cu urme de petale roşii, peste care frumoasele litere de plumb şi-au impregnat delicat forma, lăsând în urmă un scris caligrafic, elegant, potrivit cu tabloul nunţii lor. La final am pecetluit invitaţiile cu ceară roşie, în care s-a încăpăţânat să se cuibărească o … inimioară 🙂
- 1
- 2