English 
Română 
Descoperă Moara de hârtie și Mănăstirea Comana
Vom începe excursia cu vizitarea Sfintei Mănăstiri Comana, aşezământ ctitorit de Vlad Tepeş în anul 1461, (așadar, pe 27 septembrie s-au împlinit 550 de ani de la prima atestare documentară), a muzeului Mănăstirii, apoi vom admira chiar din faţa Mănăstirii superba privelişte către râul Neajlov. Ghidajul acestui obiectiv turistic va fi făcut chiar de unul dintre călugării ce vieţuiesc în acest sfânt lăcaş.
Excursia se va continua apoi cu vizitarea Atelierului – Muzeu Moara de hârtie, o iniţiativă de promovare a meşteşugurilor manufacturiere. Vom face o incursiune prin istorie şi vom afla informaţii interesante despre începuturile hârtiei în România şi în lume, despre legătoria de carte şi tiparul manual. Vom avea ocazia să vedem echipamente specifice acestor domenii, gravuri rare, tipărituri vechi, dar şi să ascultăm poveştile din jurul lor. Apoi, vom lua parte la un atelier de tipar înalt unde vom învăţa să tipărim ca pe vremuri.
Despre Comana
Comana se află în Parcul Natural Comana, cea mai mare arie protejată din Câmpia Română, cunoscută, în special pentru Rezervaţiile de bujor şi ghimpe. Parcul Natural Comana se întinde pe 25.000 de hectare şi cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut din vechime sub numele de Balta Comana, a doua zona umedă a României ca biodiversitate după Delta Dunării.
Transportul la Comana se va face cu maşinile personale, cei care nu au maşină vor participa prin amabilitatea celor cu maşini, în funcţie de locurile disponibile.
Plecarea din Bucureşti (Parcul Carol) va fi sâmbătă, 29 octombrie 2011 la ora 10:00 şi evenimentul se va termina în jur de ora 14:00.
Taxa: 80 ron – include materiale de lucru si o mica gustare.
Vă așteptăm cu drag și vă promitem o zi odihnitoare, educativă și foarte plăcută. 🙂
Şezătorile Moara de hârtie – Ediţia a-II-a
Ne place mult ideea de șezătoare, de prieteni adunaţi să lucreze de drag, împreună, într-o atmosferă caldă, pentru un motiv de suflet. Sâmbătă ne-am strâns din nou la moară. Am ales să ne ocupăm de o altă casă de litere (Caligraficele) care nu mai avea literele în ordine. Când o transportasem, literele se amestecaseră între ele într-atât de rău, încât era un adevărat chin să compui un text. Am „şezut” în picioare, luând literă cu literă şi analizând-o, căci elegantele litere caligrafice aveau în unele cazuri nişte şerpuiri şi răsuciri care ne puneau pe gânduri. Apoi, le-am pus în noile cutiuţe curăţate şi etichetate.
Munca nu a fost grea, dar la un moment dat, după ore în șir de analizat micile bucățele de plumb, am simțit nevoia să ne oprim. Noroc că momentul a coincis cu finalul operaţiunii şi cu lăsarea serii. Dacă eram singuri, nu am fi terminat, dar cu ajutorul unor prieteni inimoşi, care iubesc moara de hârtie şi ce înseamnă ea, pe la 6 seara am terminat de aranjat ultimele litere.
Tot sâmbătă, printre şezătorit, răsfăţat cu bunătăţi eco, dulceţuri, must, cremă de zahăr ars şi altele asemenea, am mai primit şi vizita unor bicicliști curajoşi, care au înfruntat vântul și frigul pentru a ne vizita, precum şi a unor buni prieteni care erau prin zonă. Deci, moara a avut parte din nou de o zi veselă, populată cu oameni care o iubesc, cărora le mulţumim şi pe această cale că şi-au petrecut o zi de week-end cu noi, la Moara de hârtie. 🙂
Despre Şezătorile Moara de hârtie
Şezătorile Moara de hârtie sunt evenimente gratuite, adresate tuturor celor care vor să fie aproape de Moara de hârtie. În cadrul lor, veţi avea ocazia să învăţaţi lucruri noi, să vă implicaţi direct în activităţile noastre, să contribuiţi la dezvoltarea Atelierului – Muzeu Moara de hârtie şi, nu în ultimul rând, să petrecem împreună timp de calitate.
1 octombrie – Gellu Naum, Moara de hârtie şi Noaptea Bibliotecilor
Uneori, nu ne imaginăm câtă bucurie şi satisfacţie îţi poate aduce o zi oarecare, dacă o întâmpini cu inima deschisă şi cu convingerea că lucrurile se aşează aşa cum e mai bine. Sâmbătă, 1 octombrie 2011, se anunţa o zi care urma să înceapă devreme şi să se sfârşească târziu în noapte. Aveam convingerea că vom transforma pentru mulţi oameni o zi obişnuită într-o zi deosebită şi că, ei la rândul lor, ne vor aduce bucurie. Nu ne gândeam nici pe departe că numărul lor va fi de ordinul sutelor, iar ziua atât de plină. (mai mult…)
Cartea – speculum humanae salvationis
Aseară, am dat peste Universul cărţilor al lui Albert Flocon. Am deschis-o şi de la primele rânduri ale introducerii am ştiut că vreau să o citesc. Cartea începe aşa:
„Orice activitate umană este, în ultimă instanţă, tributară cărţii. Întregul univers, cu trecutul şi prezentul lui, poate fi citit, studiat şi trăit din fotoliu. […] Deopotrivă atracţie şi primejdie din partea unei civilizaţii în întregime livrescă: viaţa citită înlocuieşte viaţa trăită. […] „
Aşa mi-am început mereu lecturile, cu prefaţa sau cuvântul înainte. Dacă ce citeam despre autor sau despre scrierile lui trezea în mine ceva, curiozitate, admiraţie, dorinţa de a afla mai mult, continuam să citesc, să-l cunosc mai bine pe cel care ştia să scrie în felul acela care ajungea la mine. Uneori, continuam simţind că voi descoperi acel ceva care mă va mişca interior. Alteori, citeam doar pentru că ştiam că în orice carte faci o mică descoperire care schimbă ceva la tine. Nu cred să fi existat cărţi la care să nu-mi fi plăcut ceva, cât de mic, chiar dacă în întregime nu erau pe placul meu. Oricât de „proastă” ar fi fost o carte, aflam ceva nou, găseam ceva ce-mi plăcea, descopeream ceva la mine prin intermediul ei. M-am considerat întotdeauna datoare să citesc acele cărţi care ajung la mine, pentru că hazardul potriveşte lucrurile cum e mai bine.
Mi s-a întâmplat uneori, să citesc din respect faţă de cel care scrisese acea carte. Am o mare admiraţie pentru oamenii care scriu. Ei au ceva în plus faţă de oamenii de rând, sunt mai atenţi la viaţă, conectaţi diferit la realitate şi dincolo de ea. Mi se pare că-s însuşiri pe care nu le are oricine. Mi-a plăcut mult şi m-a emoţionat titlul cărţii lui Dan C. Mihălescu: Cărţile care ne-au făcut oameni…simplu şi adevărat. Fără cărţi nu am face nimic din ceea ce facem şi nu am fi nimic din ceea ce suntem.
Cărţile ne hrănesc pe noi ca indivizi şi ne ajută să creştem mari în spirit. Cărţile sunt daruri divine, iar scriitori, oameni cu har. Am mai spus-o şi o mai spun, cărţile ne ajute să ne împrietenim cu noi înşine, să ne descoperim, să ne acceptăm, să ne iubim ca apoi să-i putem iubi pe ceilalţi, să ne putem bucura ca să bucurăm la rândul nostru.
„Cartea este cu adevărat acel „speculum humanae salvationis” (oglinda mântuirii omeneşti) care apropie peste spaţiu şi timp pe cel care caută, de cel care descoperă; oglindă în care licăreşte o speranţă de viitor.”
Altă vizită, alţi oameni, aceeaşi bucurie
Oameni noi au pătruns în universul Morii de hârtie, sâmbătă. S-au trezit devreme şi au pornit alături de noi să descopere Mănăstirea Comana şi Moara de hârtie. Le-am fost ghizi şi gazde primitoare, iar Comana ne-a dăruit o zi cu soare călduţ şi vesel.
Tare ne-a mai plăcut să-i vedem bucuroşi că sunt acolo, să le surprindem mirarea, încântarea, curiozitatea, să le simţim voia bună şi energia pozitivă.
Suntem fericiţi şi recunoscători că pe poarta Morii de hârtie nu au intrat niciodată oameni „străini”, doar prieteni care au ştiut să se bucure, să descopere, să fie parte din poveste.
[slideshow]