Anul trecut, într-o zi toridă de august,  după inaugurare, o micuță doamnă, numai zâmbet, a păşit în curtea Morii de hârtie. Auzise despre Moara de hârtie şi surprinsă de ideea noastră, dorea să ne cunoască și să scrie despre noi în ediția a II-a a Monografiei Comanei.

Trecuseră doar câteva săptămâni de când inaugurasem Moara de hârtie, iar reacția și propunerea ne luaseră pe nepregătite. Cum, noi în Monografia Comanei? Zâmbeam ca niște școlari care sunt lăudați de părinți, căci doamna Maria Valeria Picu, îmbrățișându-ne părintește ne spunea cu încântare:  „Dar ce lucru frumos ați făcut aici! Oamenii din Comana trebuie să fie fericiți. E minunat! ” Iar noi, parcă încercând să ne convingem că am auzit bine, o întrebam cu emoție şi bucurie în glas: „Chiar vă place la noi? Tare ne mai bucurăm!”

Am iubit-o din prima clipă pe femeia aceea ca o scânteie. Căci doamna Picu era un om-înger, de-o bunătatate, o noblețe sufletească și o candoare rar întâlnite…O ființă caldă și plină de iubire, care răspândea lumină în jur. Parcă ne cunoşteam dintotdeauna.

Da…era. Căci de astăzi doamna Valeria Picu nu mai este printre noi… Este înger, într-o lume mai bună…

Nu știu de ce, dar din noiembrie până acum, de când s-a lansat ediția a II-a a Monografiei Comana, parcă n-am găsit momentul să vă arătăm textul publicat de doamna Picu despre Moara de hârtie. Vi-l arătăm astăzi, în amintirea unui Om minunat, atât de drag nouă pe care am avut şansa să îl cunoaştem.

La lansarea Monografiei Comanei, autorităţile locale din Comana i-au oferit d-nei Maria Valeria Picu distincţia de cetățean de onoare al Comanei. O distincţie binemeritată pentru o mare iubitoare a Comanei care,  fără să fi avut rădăcini în Comana, s-a simţit dintotdeauna de-a locului, așa cum declara chiar dumneaei. Diploma de cetăţean de onoare al Comanei a fost realizată la Moara de hârtie, din hârtie manuală cu inserţii de iarbă verde de Comana.

Dumnezeu să vă odihnească în pace, doamna Picu! Ne simțim onorați că v-am cunoscut și vă suntem recunoscători pentru tot!