Mărul

Știați că în tradiția românească, la inaugurarea unei case, obiceiul este să dăruiești un măr? Noi nu știam până pe 6 august, când pe terasa Morii de hârtie, împachetat într-un ambalaj verde cu fundă roșie, să nu-l deoache cineva, un fir de măr filiform, cu alură silfidiană, și-a făcut apariția.

A fost dragoste la prima vedere. Măruțul mi se părea ireal de omenesc, de cald de prietenos și nici nu avea cum să fie altfel, căci venea de la un om cu suflet bun și frumos.

Deși perioada ideală de plantat era la toamnă, îngrijorați că, din când în când, mărul nostru mai rămânea fără câte o frunză, de dimineață, ne-am trezit hotărâți să ne plantăm pomișorul. Am studiat dintr-o carte de pomicultură cum se plantează un măr, ne-am luat cazmaua, lopata, am adus pământ de la pădure și într-o oră, mărul cel voios și-a înfipt rădăcinile lângă Moara de hârtie, într-un loc unde vor apărea la momentul potrivit și alți meri frățiori.

E tare dichisit și mândru mărul nostru cu fundă roșie, ce își răsfață cu bucurie crengile în văzduhul Comanei. Nouă ne-a bucurat sufletul acest dar, iar acum va înveseli și curtea Morii de hârtie și pe voi toți cei care ne veți trece pragul.

Iată, în seninul cerului, subiectul acestui articol: Mărul