Studentă fiind, îmi amintesc cât de impresionată am fost prima oară când am trecut pe lângă Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” şi am văzut lucrările studenţilor etalate în geam. Erau nişte rochii de hârtie. Superbe, ingenioase, deosebite.  Mi-am amintit de ele prima şi singura oară când am creat o rochie de hârtie. Mi-a luat cam trei zile să o termin, nu semăna nici pe departe cu rochiile de la Arhitectură, însă am fost atât de mândră de mine când am îmbrăcat-o!

Recent, am fost curioasă să aflu de când există aceste rochii de hârtie. Răsfoind un pic Internetul, am aflat că în 1966 compania Scott Paper a folosit prima oară această idee pentru a-şi promova produsele. “Creată pentru a te transforma în subiectul preferat de conversaţie la petreceri. Atât de diferită la serile dansante, sau împachetată perfect pentru picnic. Poart-o oricând… oriunde. Nu va rezista o veşnicie, dar cui îi pasă? Poart-o pentru impact – apoi fă-i vânt” – astfel era promovată prima rochie de hârtie, oferită promoţional la vânzările de prosoape de hârtie şi hârtie igienică. Preţul? 1,25 dolari. Pentru  doar 1 dolar şi 25 cenţi, orice femeie putea avea rochia perfectă: remarcabilă, ieftină şi complet modelabilă. Niciodată nu fusese mai uşor să fii în pas cu moda.

Rochiile erau uşoare, deosebite şi se puteau transforma cu uşurinţă într-un tricou, cu puţină imaginaţie şi o foarfecă. De fapt, foarfeca era folosită la foarte multe lucruri – de exemplu, în cazul unei pete, sau pentru vreun model mai interesant, sau pur şi simplu pentru a preschimba vechea rochie în una nouă. În cazul femeilor mai creative, exista şi posibilitatea cumpărării unei rochii albe, simple, alături de câteva culori care să o ajute să-şi creeze rochia visurilor ei. Foarte multe afaceri au preluat ideea rochiilor de hârtie, astfel că în restaurante, vesela se asorta perfect cu îmbrăcămintea chelneriţelor. Chiar şi candidatul prezidenţial Richard Nixon a mizat pe rochiile de hârtie printate cu mesaje electorale pentru a atrage simpatia femeilor care votau.

Principalul dezavantaj al rochiilor era faptul că se puteau aprinde foarte uşor în preajma focului. Cu toate astea, se inventaseră pulverizatoarele care reduceau acest pericol prin substanţele pe care le împrăștiau. Rochiile de hârtie erau în top. DuPont inventase o fibră sintetică combinată cu hârtie care putea să se ude, fără să se deterioreze. Hotelurile ofereau oaspeţilor costume de baie fabricate din acest material, care puteau fi folosite în piscină şi apoi aruncate. Apăruse chiar ideea de a nu pleca cu un geamantan plin în vacanţă, ci pur şi simplu turistul putea să îşi cumpere haine din magazinele de lângă hoteluri, să le poarte pe durata vacanţei, apoi să le arunce. Hainele de hârtie erau unisex, ieftine, uşor de folosit.

Motivele pentru care au dispărut de pe piaţă nu sunt foarte clare. Unele voci au spus că apariţia curentului hipiot a trezit în generaţiile anilor ’60 un puternic spirit ecologist, care promova reciclarea şi hainele vintage. Astfel că, încărcarea Pământului cu mormanele de hârtie create prin aruncarea rochiilor de hârtie la gunoi a devenit deodată neatractivă. Întoarcerea la natură şi renegarea oricărei forme de risipă a resurselor devenise un mod de viaţă. După ce Scott Paper vânduse aproape jumătate de milion de rochii de hârtie în şase luni de zile, nimeni nu se aştepta ca noua tendinţă din modă să dispară atât de repede. Rochiile de hârtie s-au dovedit însă a fi prea fragile, prea inconfortabile şi poate prea moderne pentru acea perioadă.

Dar acum? Cât succes ar avea o rochie de hârtie? Când şi unde aţi purta cu mândrie o astfel de rochie? 🙂

de Dana Borontiş

Emoţionant şi magic! 🙂 Așa am simțit și noi, așa ne-au spus-o și cei care au participat la acest eveniment unic în viața noastră. Am fost teribil de agitați până la orele 18.00. Am muncit la pregătirea spațiului Morii de hârtie până înainte de eveniment, și tot mai găseam ceva de făcut :). Am avut emoții și ne-am făcut griji pentru o mulțime de lucruri, de la vreme până la faptul că nu va ajunge la timp roata morii, dar totul a decurs foarte bine. Soarele a început să strălucească, iar  spre după – amiază, am privit încântați cum un vânticel de Comana, învârtea cu blândețe roata Morii de hârtie.

Primii oaspeții ai evenimentului au fost Părintele stareț al Mănăstirii Comana, Mihail Muscariu, însoțit de încă 2 Părinți de la Mănăstire, apoi Părintele Marian Ciocănel de la Parohia Sfintei Cruci din Comana și Părintele Ciprian Cîrstea de la Parohia Stănești II, oameni pe care i-am simțit tot timpul aproape de noi și care ne-au bucurat enorm cu prezența dumnealor.

Apoi, au venit rând pe rând ceilalți oaspeți calzi, entuziaști, încântați de Moara noastră, de poveștile din jurul ei, de atmosfera care o înconjoară.

Slujba de sfințire a fost cu totul specială, mai ales că avea loc într-o zi de praznic împărătesc, Schimbarea la față a Domnului. În timpul ei, am început să ne liniștim și să ne dăm seama că totul e minunat așa cum e, chiar dacă  în dorința noastră de perfecțiune, am mai fi găsit lucruri de pregătit.

Părintele Stareț  Mihail ne-a emoționat până la lacrimi atunci când a luat cuvântul și ne-a împărtășit gândurile dumnealui despre noi și Moara de hârtie. Ne-a reamintit că acolo, la Moara de hârtie, ne aflăm în cel mai înalt loc din Comana, pe Dealul Morii și ne-a urat printre altele ca aici să ne găsim liniștea sufletească.

Apoi, au urmat „discursurile” noastre, pline de emoțiile inerente unui moment special, pe care îl așteptam de mult timp. 🙂

Am tăiat simbolic o panglică, am băut șampanie, am mâncat prăjituri făcute în casă de noi și de alți prieteni ai Morii  (cărora le mulțumim din inimă), am făcut cu toții hârtie, am legat caiețelele inaugurării Morii de hârtie și fiecare și-a tipărit câte o amintire a acestui moment. În Cartea oaspeților Morii de hârtie am adunat deja primele gânduri și urări de bine din partea primilor vizitatori care ne-au călcat pragul. Cartea este în continuare deschisă tuturor celor care ne vor vizita.

Special pentru acest eveniment, am pregătit un document – amintire, un hrisov întocmit pe pergament și caligrafiat în stilul manuscriselor medievale românești, care a fost  semnat de fondatori, de Preoţii Slujitori și de câțiva martori. Mulțumim lui Dan Rusen pentru această minunată amintire de la inaugurarea Morii de hârtie.

A fost o seară de neuitat, în care ne-am bucurat unii de alții în atmosfera magică de la moară. De fapt, asta este și ideea centrală a Morii de hârtie, să fie un spațiu primitor în care să ne simțim cu toții bine și să putem crea spre bucuria și folosul celorlalți.

Încă o dată mulțumiri speciale tuturor celor care au crezut în ideea Morii de hârtie și ne-au ajutat să ajungem în acest moment. Fiți alături de noi în continuare, vă promitem că vom face tot ce ne stă în putinţă ca Moara de hârtie  să crească mare şi să aducă multă bucurie.

Tăierea panglicii

Roata Morii de hârtie

Echipa

PS: 1.Revenim în curând cu mai multe poze. Cine a imortalizat evenimentul este rugat insistent să ne trimită și nouă dovezile foto:)

        2. Mulţumim lui Dan Piersinaru pentru imagini şi le aşteptăm şi pe celelalte.

Dragii noştri,

vă invităm sâmbătă, 20 august 2011, începând cu orele 11.00, la prima şezătoare Moara de hârtie.

În atmosfera de poveste de la Comana, ne vom strânge cu toţii să aranjăm … litere.  Sunt litere de tipar înalt pe care noi le-am adus de prin ţară şi care s-au amestecat în drumul lor către Bucureşti şi apoi Comana.  Sunt litere cu ajutorul cărora vom scrie şi rescrie poveşti. Ale voastre, ale noastre, ale scriitorilor pe care îi iubim şi pe care ne dorim să îi publicăm la Moara de hârtie.

E nevoie de răbdare, atenţie, ochi buni, multe mâini dibace care să ia literă cu literă şi să o aşeze cu grijă în cutia în care îi este locul. Dar, mai ales, e nevoie de mult drag, ca treaba să meargă repede şi bine. 🙂

Vom asezona după – amiaza cu o discuţie interactivă despre litera de tipar înalt şi istoria ei, dar şi cu ceai, cafea şi, dacă avem răgaz până sâmbătă, cu prăjituri de casă.

Şezătorile Moara de hârtie sunt evenimente gratuite, adresate tuturor celor care vor să fie aproape de Moara de hârtie. În cadrul lor, veţi avea ocazia să învăţaţi lucruri noi, să vă implicaţi direct în activităţile noastre, să contribuiţi la dezvoltarea Atelierului – Muzeu Moara de hârtie şi, nu în ultimul rând, să petrecem împreună timp de calitate.

Participarea se face prin confirmare la adresa de e-mail: echipa(la)moaradehartie.ro

Vă mulţumim şi vă aşteptăm cu drag!