English 
Română 
Invitaţii de nuntă … cu dragoste
La începutul verii, într-o seară de vineri, i-am cunoscut pe Mirabela şi Ciprian. Văzuseră hârtia noastră la cineva şi le plăcuse. Într-atât de mult încât ne-au căutat. Vroiau ceva deosebit pentru nunta lor, ceva care să fie în ton cu atmosfera de secol XVIII, cu ei, cu dragostea lor. I-am urmărit cu atenţie. Erau deschişi, calzi, hotărâţi. Cu ochii în aceleaşi nuanţe de albastru -verzui, erau parte din aceeaşi poveste. Una frumoasă şi unică, numai de ei ştiută. Aveau luminiţe în priviri şi ne-am bucurat că era aşa. Nu ştiu dacă aţi observat dar nu toţi oamenii care se căsătoresc au luminiţe în priviri. Ei aveau! Iar asta ne-a inspirat să creăm cu şi mai multă dragoste pentru ei… Hârtia făcută de mână are, fără doar şi poate, ceva special, nu oricine simte asta, ei au simţit. Ne-am întâlnit apoi, în multe seri de vineri, le-am arătat pas-cu-pas, ce-am făcut, cum anume, i-am ascultat, am schimbat şi regândit varianta iniţială. A fost un melange de pastă de hârtie albă cu urme de petale roşii, peste care frumoasele litere de plumb şi-au impregnat delicat forma, lăsând în urmă un scris caligrafic, elegant, potrivit cu tabloul nunţii lor. La final am pecetluit invitaţiile cu ceară roşie, în care s-a încăpăţânat să se cuibărească o … inimioară 🙂
Jurnalul morii de hârtie (aprilie – august 2010)
Căutări, idei, oameni, întâmplări, lecții … și, peste toate, concluzia că întotdeauna este nevoie de pregătire pentru ca lucrurile bune să vină.
Trebuie să trecem prin încercări pentru a ajunge acolo unde ne propunem. Am descoperit că voința nu-i suficientă, mai sunt necesare: pregătirea – ca să fim în formă, întâmplările de tot felul – care să ne întărească, transformările – care să ne ducă în direcția bună, oamenii – care să ne inspire. Iar peste toate, acceptarea faptului că există o rânduială perfectă, iar ceea ce avem noi de făcut este doar să ne deschidem inima și să primim tot ceea ce vine către noi. Bune și rele, toate au un scop și un rost. Fără întrebări. Răspunsurile, oricum apar mai târziu, aproape că și uităm de unde a pornit totul. Alteori ne împotrivim atât de tare întâmplărilor, încât răspunsurile întârzie să mai apară. Dar, aproape întotdeauna, dacă avem “ochi” să le vedem, apar.
La noi la moara de hârtie a fost o perioadă plină, chiar dacă nu ne-am „lăudat” cu prea multe în ultima vreme. Am colindat mult prin țară, am cunoscut o mulțime de oameni care ne-au inspirat și, fără voia lor, ne-au adus pe Drum (despre ei vom scrie un articol special, așa, ca ei), am continuat cu documentarea, am creat cu bucurie obiecte unice pentru povești unice.
Au fost momente în care ne-am simțit dezarmați și supărați pe noi înșine, că lucrurile nu se întâmplă mai repede. Au fost furtuni de idei, furtuni de întâmplări, chiar și o furtună la propriu care ne-a inundat jumătate de hală (acum zâmbesc, dar acum câteva luni, mi se părea un dezastru, apa fiind în atelier cam până aproape de genunchi) – dar pe toate le-am luat așa cum sunt, fără „de ce”-uri, doar cugetând apoi asupra sensului ascuns.
Până la urmă, ne-am gândit că tot ceea ce ni se întâmplă face parte din poveste, că ăsta-i cursul lucrurilor și că trebuie să avem răbdare. Povestea morii de hârtie are nevoie de timp ca să prindă viață. Este o poveste luuungă și frumoooasă, a noastră, a tuturor celor care credem în ea, acum și în viitor. O poveste în care se întâmplă și minuni dar sunt și lupte dure cu zmei, din care, ca în orice poveste, personajul pozitiv iese biruitor. La fel și moara de hârtie, învinge. Și, știți de ce? Pentru că povestea ei cuprinde mii de povestioare de suflet atât de frumoase, încât nu au cum să nu prindă viaţă.
Povestea morii de hârtie din secolul XXI se conturează încet, dar din ce în ce mai clar. Și, aproape în fiecare zi, mai punem metaforic o cărămidă la construcția ei. Împreună cu voi, cei care ne sunteți alături, vom continua să-i “scriem” povestea, de dragul a tot ceea ce vrea să însemne moara de hârtie, de dragul celor care au nevoie de bine și frumos făcute cu suflet, într-o lume care începe să uite esențialul…
Vă mulțumim că ne sunteți aproape!
Sursa: www.wikimedia.org
Scurta poveste a celor 200 de foi de hârtie manuală
A fost odată ca niciodată… O zi, un loc, o întâmplare. Şi pe acolo pe undeva i-am descoperit şi pe ei… Ateliere fără frontiere. O mână de oameni plini de entuziasm, voinţă, perseverenţă care prin multă muncă au reuşit să schimbe vieţi, să dăruiască zâmbete. La un an de la începutul proiectului, cele 200 de foi de hârtie realizate de moara de hârtie au cuprins, în mireasmă de fân proaspăt cosit, povestea primului an dintr-un proiect de suflet Ateliere fără frontiere. O poveste în care alte poveşti de viaţă şi-au găsit locul, transformându-se rând pe rând în poveşti care au făcut oameni fericiţi. Aflaţi mai multe despre acest minunat proiect şi despre Ateliere fără frontiere dacă intraţi pe http://www.atelierefarafrontiere.ro.
Ne-am bucurat să le fim alături, îi felicităm încă o dată pentru ceea ce au realizat până acum şi le urăm cât mai multe realizări şi de acum înainte.
Şi 2 poze ilustrative:
Iarbă verde şi hârtie
Ce bine că-i primăvară şi verde! Aşa, putem în voie să ne răsfăţăm foile de hârtie cu mireasma naturii reînsufleţite.
Şi pentru că, de mai bine de un an, nu mai făcusem hârtie cu iarba verde şi chiar ne era dor, numai bine că avem ocazia săptămâna aceasta.
Câteva poze mai jos, mai urmează şi altele. Apoi, veţi vedea unde au ajuns foile noastre de hârtie. 🙂
Reclamă veche – depozit de hârtie
- Publicat în hârtie
Hârtie cu viorele
A venit primăvara!
Şi asta se vede şi în foile de hârtie care ne-au ieşit din mâini înainte de Paşte. Viorelele mărunţite şi-au impregnat parfumul în fibrele moi de celuloză în timp ce alte floricele albăstrui, mai norocoase, şi-au scos căpşorul din foile proaspete. Iar noi am respirat uşuraţi că invitaţiile la botezul lui Andrei, au ieşit chiar bine, aşa-i? Mai jos, dovada:
- Publicat în hârtie
Ce le place fetelor moderne, sau despre tipar înalt în Seven Pounds
Aseară, pe când ne uitam pe HBO la filmul “Seven Pounds” (tradus în româneşte ca “Şapte suflete“), am descoperit cu uimire şi plăcere că eroina filmului se ocupa cu … tiparul înalt 🙂 Mai exact, realiza invitaţii de nuntă. Şi asta pentru că fetelor moderne le place să simtă literele imprimate în relief în hârtie. O spune una din vedetele Hollywood-ului. Şi mare dreptate are. Cine descoperă cum arată tipăritura executată cu maşinăriile – bunicuţe, se declară pe veci fan.
Agendă pentru Daniel
Ştim că nu se face primăvară cu o floare, dar, cu mai multe, sâmbătă seara la licitaţia caritabilă organizată pentru a-l ajuta pe Daniel Răduţă cu siguranţă că s-a făcut, fie doar şi pentru câteva ore.
Floarea noastră pentru Daniel a fost o agendă din piele violet.
- Publicat în legătorie
Jurnalul morii de hârtie – raportare trimestrială!
Când am început scrierea săptămânală a jurnalului moara de hartie, eram încrezători că fiecare nouă săptămână ne va aduce după sine revelaţii ce merită împărtăşite. Pe la finalul anului 2009, ne-am dat seama că intrăm într-o repetiţie plictisitoare. Aşa că, după o pauză în care am considerat că nu e rost să mai povestim cum sudăm, montăm, vopsim, cărăm, mai ales că maestrul Cronos nu ne-a fost tocmai un aliat, revenim acum cu raportarea trimestrială 🙂 (mai mult…)
- Publicat în moara
AloChic Diary by moara de hârtie
Jurnal unicat îmbrăcat în piele naturală, prezentat sub forma unei poşete plic “chic”, iată ce vă propunem împreună cu site-ul de modă AloModa.
Creat manual în atelierele moara de hârtie, AloChic Diary îmbină într-un mod ideal utilul (poate deveni o agendă nepreţuită) cu “plăcutul” (arată minunat:)).
AloChic Diary emană eleganţă şi stil…doar împrumută din trăsăturile legendarei genţi Channel 2.55, după cum spun specialiştii AloModa. 🙂
Un cadou inedit, zicem noi, pentru o persoană stilată care apreciază frumosul, calitatea şi ideea de handmade.
Sperăm să vă placă!
Mai multe poze:
- Publicat în moara