Când am început scrierea săptămânală a jurnalului moara de hartie, eram încrezători că fiecare nouă săptămână ne va aduce după sine revelaţii ce merită împărtăşite. Pe la finalul anului 2009, ne-am dat seama că intrăm într-o repetiţie plictisitoare. Aşa că, după o pauză în care am considerat că nu e rost să mai povestim cum sudăm, montăm, vopsim, cărăm, mai ales că maestrul Cronos nu ne-a fost tocmai un aliat, revenim acum cu raportarea trimestrială 🙂
Dotarea halei noastre se apropie de final. Uraaa! Asta nu înseamnă că nu mai avem de lucru, ci că este aproape complet utilată. Adică, are cam tot ce-i trebuie, doar că mai sunt de aranjat şi curăţat echipamentele şi spaţiul. Da, aşa e, le-am mai curăţat, dar după operaţiunile la care au fost supuse, încă mai e nevoie. Lucrurile nu au mers chiar ca pe roate, aşa cum ne închipuiam, dar s-au mişcat în ciuda orelor puţine şi târzii pe care le-am avut la dispoziţie. A trebuit să facem din nou mai multe drumuri prin ţară, să demontăm, să transportăm şi apoi din nou să montăm echipamente culese din locuri unde zăceau nefolosite.
Ce ne-ar mai fi plăcut, în anumite momente, să avem bagheta magică şi să putem transforma într-o secundă hala noastră prăfuită în moara mult visată, unde se manufacturează cea mai frumoasă hârtie, se leagă manual cele mai frumoase cărţi, se imprimă invitaţiile pentru cele mai fericite evenimente din viaţa noastră. Dar cum, în realitate, ştim cu toţii că ce-i frumos nu se obţine decât cu multă muncă, oboseală, timp, suntem răbdători şi dispuşi să-i acordăm totul, şi din ce în ce mai mult, până ce ideea noastră prinde exact conturul pe care ni-l dorim.
Între timp, mai coasem cu drag câte-o agendă AloChic, mai amestecăm poţiuni şi ingrediente magice pentru invitaţiile la botezul unei micuţe dragi nouă. Iar entuziasmul şi voia bună se ţin scai de noi, asta-i sigur, căci lucrurile chiar încep să se lege. Şi nu peste mult timp, sperăm să avem ce să vă spunem şi săptămânal 🙂
Pe curând!